iscălire
română
Etimologie
Din a (se) iscăli.
Pronunție
- AFI: /is.kə'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului iscălire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iscălire | iscăliri |
| Articulat | iscălirea | iscălirile |
| Genitiv-Dativ | iscălirii | iscălirilor |
| Vocativ | iscălire | iscălirilor |
- acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online