mârșăvire
română
Etimologie
Din a mârșăvi.
Pronunție
- AFI: /mɨr.ʃə'vi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mârșăvire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mârșăvire | mârșăviri |
| Articulat | mârșăvirea | mârșăvirile |
| Genitiv-Dativ | mârșăvirii | mârșăvirilor |
| Vocativ | mârșăvire | mârșăvirilor |
- (reg.) acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online