mécontentement

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

franceză

(français)

Etimologie

Compus din mécontenter + sufixul -ment.

Pronunție

  • AFI: /me.kɔ̃.tɑ̃t.mɑ̃/


Substantiv

mécontentement m., mécontentements pl.

  1. insatisfacție, nemulțumire

Antonime

Cuvinte apropiate