merit

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Traduceri

română

Etimologie

Din franceză mérite.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului merit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	merit	merite
Articulat	meritul	meritele
Dativ-Genitiv	meritului	meritelor
Vocativ	'	'

1. calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă.
2. ansamblu de calităţi intelectuale sau morale.

Traduceri