mestecare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mesteca.

Pronunție

  • AFI: /mes.te'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mestecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mestecare mestecări
Articulat mestecarea mestecările
Genitiv-Dativ mestecării mestecărilor
Vocativ mestecare mestecărilor
  1. acțiunea de a mesteca.


Traduceri

Referințe