mit
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din neogreacă míthos.
Pronunție
- AFI: /mit/
Substantiv
| Declinarea substantivului mit |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mit | mituri |
| Articulat | mitul | miturile |
| Dativ-Genitiv | mitului | miturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială.
- lucru sau realitate lipsită de un temei real.
Traduceri
Traduceri
