mitră
română
Etimologie
Din neogreacă μίτρα (mítra), parțial prin intermediul slavă mitra.
Pronunție
- AFI: /'mi.trə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mitră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mitră | mitre |
| Articulat | mitra | mitrele |
| Genitiv-Dativ | mitrei | mitrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase.
- acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși.
Traduceri
Traduceri