multiplicare
română
Etimologie
Din a multiplica.
Pronunție
- AFI: /mul.ti.pli'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului multiplicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | multiplicare | multiplicări |
| Articulat | multiplicarea | multiplicările |
| Genitiv-Dativ | multiplicării | multiplicărilor |
| Vocativ | multiplicare | multiplicărilor |
- acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online