nenorocire
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din nenoroci.
Pronunție
- AFI: /ne.no.ro'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului nenorocire |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nenorocire | nenorociri |
| Articulat | nenorocirea | nenorocirile |
| Dativ-Genitiv | nenorocirii | nenorocirilor |
| Vocativ | nenorocire, nenorocireo | nenorocirilor |
- acțiunea de a nenoroci și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a nenoroci
