onestitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din onest + suf. -itate (după fr. honnêteté).
Pronunție
- AFI: /o.nes.ti'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului onestitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | onestitate | invariabil |
| Articulat | onestitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | onestității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
- 1-2: cinste
Cuvinte derivate
Traduceri
corectitudine
|
|