osifica

română

Etimologie

După fr. ossifier.

Pronunție

• AFI: /o.si.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului se osifica
Infinitiv	a se osifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) se osifică
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se osifice
Participiu	osificat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) a se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului.

Cuvinte derivate

• osificare
• osificat
• osificație

Cuvinte apropiate

• os
• schelet

Traduceri

a se transforma în os

engleză: ossify (English) finlandeză: luutua (Suomi), luuduttaa (Suomi) franceză: s'ossifier (Français) germană: verknöchern (Deutsch), erstarren (Deutsch) greacă: αποστεώνομαι (Ελληνικά) (aposteónomai), οστεοποιούμαι (Ελληνικά) (osteopoioúmai) italiană: ossificare (Italiano), ossificarsi (Italiano) maghiară: csontosodik (Magyar)

poloneză: kostnieć (Polski), skostnieć (Polski) portugheză: ossificar (Português), ossificar-se (Português) rusă: костенеть (Русский) (kostenet'), превращать в кость (Русский) (prevrašat' v kost'), превращаться в кость (Русский) (prevrašat'sja v kost') spaniolă: osificar (Español), osificarse (Español) suedeză: förbena (Svenska) (sig), förbenas (Svenska) turcă: kemikleşmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online