otăvire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din otăvi.

Pronunție

  • AFI: /o.tə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
otăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otăvire otăviri
Articulat otăvirea otăvirile
Genitiv-Dativ otăvirii otăvirilor
Vocativ otăvire, otăvireo otăvirilor
  1. acțiunea de a otăvi și rezultatul ei.


Traduceri