praxis
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din neogreacă práxis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului praxis |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | praxis | ' |
| Articulat | praxisul | ' |
| Dativ-Genitiv | praxisului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- pricepere dobândită printr-o practică îndelungată.
- document oficial care deservește un fapt; act.
- lege nescrisă consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei colectivități de oameni; obicei.
Traduceri
Traduceri
