praxis

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din neogreacă práxis.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
praxis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ praxis '
Articulat praxisul '
Dativ-Genitiv praxisului '
Vocativ ' '
  1. pricepere dobândită printr-o practică îndelungată.
  2. document oficial care deserveşte un fapt; act.
  3. lege nescrisă consfinţită de tradiţie, care este proprie unui popor sau unei colectivităţi de oameni; obicei.


Traduceri