pridvor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă pritvorŭ.

Pronunție

  • AFI: /prid'vor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pridvor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pridvor pridvoare
Articulat pridvorul pridvoarele
Genitiv-Dativ pridvorului pridvoarelor
Vocativ ' '
  1. terasă cu balustradă și acoperiș susținut de stâlpi, adăugat în fața intrării principale a unei case; cerdac; foișor.


Traduceri