punguire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pungui.

Pronunție

  • AFI: /pun.gu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
punguire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punguire punguiri
Articulat punguirea punguirile
Genitiv-Dativ punguirii punguirilor
Vocativ punguire, punguireo punguirilor
  1. acțiunea de a pungui și rezultatul ei.


Traduceri