răpunere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răpune.

Pronunție

  • AFI: /rə.pu'ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răpunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răpunere răpuneri
Articulat răpunerea răpunerile
Genitiv-Dativ răpunerii răpunerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răpune și rezultatul ei.


Traduceri