răsfrângere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răsfrânge.

Pronunție

  • AFI: /rəs'frɨn.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsfrângere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsfrângere răsfrângeri
Articulat răsfrângerea răsfrângerile
Genitiv-Dativ răsfrângerii răsfrângerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răsfrânge și rezultatul ei.


Traduceri