readucere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din readuce.

Pronunție

  • AFI: /re.a'du.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
readucere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ readucere readuceri
Articulat readucerea readucerile
Genitiv-Dativ readucerii readucerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a readuce și rezultatul ei.


Traduceri