recrutare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din recruta.
Pronunție
- AFI: /re.kru'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului recrutare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recrutare | recrutări |
| Articulat | recrutarea | recrutările |
| Dativ-Genitiv | recrutării | recrutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a recruta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
