reexaminare
română
Etimologie
Din reexamina.
Pronunție
- AFI: /re.eg.za.mi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reexaminare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reexaminare | reexaminări |
| Articulat | reexaminarea | reexaminările |
| Genitiv-Dativ | reexaminării | reexaminărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reexamina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri