reprogramare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reprograma.

Pronunție

  • AFI: /re.pro.gra'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reprogramare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reprogramare reprogramări
Articulat reprogramarea reprogramările
Genitiv-Dativ reprogramării reprogramărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reprograma și rezultatul ei.


Traduceri