revenire
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din reveni.
Pronunție
- AFI: /re.ve'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului revenire |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | revenire | reveniri |
| Articulat | revenirea | revenirile |
| Dativ-Genitiv | revenirii | revenirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reveni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
