rună
română
Etimologie
Din germană Runen.
Pronunție
- AFI: /'ru.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rună | rune |
| Articulat | runa | runele |
| Genitiv-Dativ | runei | runelor |
| Vocativ | ' | ' |
- caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice și scandinave.
Traduceri
Traduceri