scânciți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din scâncit.

Pronunție

  • AFI: /skɨnˈʧiʦʲ/


Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru scâncit.

Etimologie

Din scânci.

Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru scânci.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru scânci.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru scânci.