sfert
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din slavă ţetvrutu.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului sfert |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfert | sferturi |
| Articulat | sfertul | sferturile |
| Dativ-Genitiv | sfertului | sferturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre părţile egale ale unui întreg împărţit în patru; a patra parte din ceva; pătrime.
Traduceri
Traduceri