sfert

română

Din forma mai veche (astăzi regională) șfert, care provine din română veche cifert < slavă (veche) četvrŭtŭ.

Declinarea substantivului sfert
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfert	sferturi
Articulat	sfertul	sferturile
Genitiv-Dativ	sfertului	sferturilor
Vocativ	'	'

fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; a patra parte din ceva; pătrime.