sfetnic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă sŭvĕtĩnikŭ.

Pronunție

  • AFI: /'sfet.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfetnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfetnic sfetnici
Articulat sfetnicul sfetnicii
Genitiv-Dativ sfetnicului sfetnicilor
Vocativ ' '
  1. (înv.) înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=sfetnic&oldid=748681”