spaimă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
spaimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spaimă spaime
Articulat spaima spaimele
Dativ-Genitiv spaimei spaimelor
Vocativ spaimă spaimelor
  1. emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază.
  2. (pop.) frică bolnăvicioasă, nevroză.
  3. ființă, lucru, fenomen care înfricoșează.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A intra spaima în cineva, = se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare)
  • A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică
  • A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare


Traduceri

Referințe