stanță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană stanza.

Pronunție

  • AFI: /stan'ʦə/


Verb


Conjugarea verbului
stanța
Infinitiv a stanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		stanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să stanțeze
Participiu stanțat
Conjugare I
  1. strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=stanță&oldid=904503”