stolă
română
Etimologie
Din latină stola.
Pronunție
- AFI: /'sto.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stolă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stolă | stole |
| Articulat | stola | stolele |
| Genitiv-Dativ | stolei | stolelor |
| Vocativ | ' | ' |
- rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane.
- fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei.
Traduceri
Traduceri