stricturare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strictura.

Pronunție

  • AFI: /strik.tu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stricturare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stricturare stricturări
Articulat stricturarea stricturările
Genitiv-Dativ stricturării stricturărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strictura și rezultatul ei.


Traduceri