tăcăitoare

română

Etimologie

Din a tăcăi + sufixul -toare.

Pronunție

• AFI: /tə.kə.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tăcăitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăcăitoare	tăcăitori
Articulat	tăcăitoarea	tăcăitorile
Genitiv-Dativ	tăcăitorii	tăcăitorilor
Vocativ	tăcăitoare	tăcăitorilor

1. (ornit.; reg.) lupul-vrăbiilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online