tătărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tătar + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /tə.tə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
tătărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tătărime invariabil
Articulat tătărimea invariabil
Genitiv-Dativ tătărimii invariabil
Vocativ tătărime invariabil
  1. neamul tătarilor; mulțime de tătari.


Traduceri

Referințe