tabernacul

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină tabernaculum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tabernacul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tabernacul tabernacule
Articulat tabernaculul tabernaculele
Genitiv-Dativ tabernaculului tabernaculelor
Vocativ ' '
  1. cort portativ în care se țineau tablele legii la vechii evrei.
  2. cutie specială (de argint) în care se păstrează unele obiecte de cult.


Traduceri