tar
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din maghiară tár.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului tar |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tar | taruri |
| Articulat | tarul | tarurile |
| Dativ-Genitiv | tarului | tarurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- unitate de măsură a greutăţii (egală cu 125 de ocale).
Traduceri
Traduceri