urare
De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din ura.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
urare |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
urare |
urări |
| Articulat |
urarea |
urările |
| Dativ-Genitiv |
urării |
urărilor |
| Vocativ |
' |
' |
- acțiunea de a ura și rezultatul ei.
Traduceri