urmare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din urma.

Pronunție

  • AFI: /ur'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmare urmări
Articulat urmarea urmările
Dativ-Genitiv urmării urmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urma și rezultatul ei.


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi