vânătorire
română
Etimologie
Din vânători.
Pronunție
- AFI: /vɨ.nə.to'ri.re/
Substantiv
Declinarea substantivului vânătorire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vânătorire | vânătoriri |
Articulat | vânătorirea | vânătoririle |
Genitiv-Dativ | vânătoririi | vânătoririlor |
Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vânători și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri