De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din vrăvui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului vrăvuire
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
vrăvuire
|
vrăvuiri
|
Articulat
|
vrăvuirea
|
vrăvuirile
|
Genitiv-Dativ
|
vrăvuirii
|
vrăvuirilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a vrăvui și rezultatul ei.
Traduceri