zdruncinare
română
Etimologie
Din zdruncina.
Pronunție
- AFI: /zdrun.ʧi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului zdruncinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zdruncinare | zdruncinări |
| Articulat | zdruncinarea | zdruncinările |
| Genitiv-Dativ | zdruncinării | zdruncinărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri