împiedicare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a împiedica.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pje.diˈka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împiedicare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împiedicare împiedicări
Articulat împiedicarea împiedicările
Genitiv-Dativ împiedicării împiedicărilor
Vocativ împiedicare împiedicărilor
  1. acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei.
  2. (înv. și reg.) piedică, obstacol.


Traduceri

Referințe