înștiințare
română
Etimologie
Din a înștiința.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʃti.inˈʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înștiințare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înștiințare | înștiințări |
| Articulat | înștiințarea | înștiințările |
| Genitiv-Dativ | înștiințării | înștiințărilor |
| Vocativ | înștiințare | înștiințărilor |
- acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare.
- (concr.) comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online