încuibare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) încuiba.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kujˈba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încuibare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încuibare încuibări
Articulat încuibarea încuibările
Genitiv-Dativ încuibării încuibărilor
Vocativ încuibare încuibărilor
  1. acțiunea de a se încuiba.


Traduceri

Referințe