cântăreață
 Vezi și : cântăreața
|
română
Etimologie
Din cântăreț.
Pronunție
- AFI: /kɨn.təˈre̯a.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cântăreață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cântăreață | cântărețe |
| Articulat | cântăreața | cântărețele |
| Genitiv-Dativ | cântăreței | cântărețelor |
| Vocativ | cântăreațo | cântărețelor |
- persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
- persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
- poetă (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online