clergé

franceză

(français)

Etimologie

Din latină clericatus.

Pronunție

• AFI: /klɛʁ.ʒe/

Substantiv

clergé m., clergés pl.

1. (rel.) cler, preoțime

Antonime

• arbre du clergé
• clergé régulier
• clergé séculier

Cuvinte apropiate

• clerc
• clérical

Referințe

• Wiktionnaire