desființare
română
Etimologie
Din a desființa.
Pronunție
- AFI: /des.fi.inˈʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului desființare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desființare | desființări |
| Articulat | desființarea | desființările |
| Genitiv-Dativ | desființării | desființărilor |
| Vocativ | desființare | desființărilor |
- acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online