destăinuire
română
Etimologie
Din a destăinui.
Pronunție
- AFI: /des.təj.nuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului destăinuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destăinuire | destăinuiri |
| Articulat | destăinuirea | destăinuirile |
| Genitiv-Dativ | destăinuirii | destăinuirilor |
| Vocativ | destăinuire | destăinuirilor |
- acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online