diluviu
română
Etimologie
Din franceză, latină diluvium.
Pronunție
- AFI: /diˈlu.vju/
Substantiv
| Declinarea substantivului diluviu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diluviu | diluvii |
| Articulat | diluviul | diluviile |
| Genitiv-Dativ | diluviului | diluviilor |
| Vocativ | diluviule | diluviilor |
- potopul amintit în Biblie; (p.gener.) potop.
- (geol.) pleistocen.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online