eseu
română
Etimologie
Din franceză essai.
Pronunție
- AFI: /eˈsew/
Substantiv
| Declinarea substantivului eseu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eseu | eseuri |
| Articulat | eseul | eseurile |
| Genitiv-Dativ | eseului | eseurilor |
| Vocativ | eseule | eseurilor |
- studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema.
- (sport; la rugbi) încercare.
- probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online