faun
română
Etimologie
Din latină faunus.
Pronunție
- AFI: /ˈfa.un/
Substantiv
| Declinarea substantivului faun | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | faun | fauni |
| Articulat | faunul | faunii |
| Genitiv-Dativ | faunului | faunilor |
| Vocativ | faunule | faunilor |
- zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online