gogonea
română
Etimologie
Din gogon (regionalism pentru „mic obiect sferic”, etimologie necunoscută) + sufixul -ea.
Pronunție
- AFI: /go.goˈne̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului gogonea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gogonea | gogonele |
| Articulat | gogoneaua | gogonelele |
| Genitiv-Dativ | gogonelei | gogonelelor |
| Vocativ | gogonea | gogonelelor |
- (mai ales la pl.) fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online